Victoria băieților de la U, înfrângerea noastră și încă un deceniu de așteptare

Nu știu câți mai sperau că rugby-iștii de la U pot învinge pe Dinamo (31-20), dar eu nu mi-am pierdut speranța. Chiar și după meciul din ultima etapă a sezonului regulat am avut sentimentul că este doar o înfrângere temporară, atunci bucureștenii s-au impus pe Cluj Arena. Victoria lor nu poate fi umbrită de eșecul nostru, pentru că ei au crezut în asta, așa cum eu încă mai cred…

uclujUn deceniu le-a trebuit universitarilor să obțină primul succes în fața dinamoviștilor, aproape un deceniu am așteptat eu să fiu fericit și am fost. Dacă trebuie să aștept încă opt ani, pentru unul de fericire, am să o fac. Nimeni și nimic nu va șterge vreodată sentimentele, bucuria, viața (pentru că după acei opt ani de așteptare, chiar am trăit unul).

Optimist? Nu. Nebun? Da, după tine. Aceași nebunie m-a caracterizat în tot acest timp și a meritat. Doare? … cât ai senzația că nu poți duce, dar e musai. Rugby-iștii de la U au crezut mereu că se poate, eu nu mai trebuie să cred pentru că știu. Peste alți câțiva ani, să mai fie opt dacă e nevoie, eu tot aici voi fi, iar ziua în care voi zâmbi din nou va fi ca atunci, în 8 martie.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în sport, una, alta și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.