Ba pe-a mătii!

Eu ştiu, tu ştii, de fapt toată lumea ştie că este un „must do” ca plodul tău să practice tenisul. Dacă mai ai şi baftă în viaţă şi afaceri, iar aprozarul de la parterul blocului îţi aduce suficient profit cât să bagi suta de euro în buzunarul cui trebuie (a se înţelege antrenorul), mai ceva ca la asistentele din spital, atunci fiul/fiica, are toate şansele să devină tenisman de talie mondială.

roland-garros-drop-shots-stakhovsky-si-poza-urmei-2800-468x640Trebuie doar să fii vocal, să te guduri pe lângă cei ce se consideră seniori în ale tenisului şi îţi mai trebuie câţiva parteneri interesaţi de promovarea pe criterii de arbore genealogic a acestei „mişcări”, altădată disciplină sportivă. Tenisul este, nu-i aşa, sportul în care nu are loc oricine.

Şi totuşi, dacă ai tras sfori şi te-ai ghiftuit şi cu o titulatură de genul „oficial”, sau „competitor” la vreo întrecere de genul futures, sau Cupa Davis, zic să perseverezi. „Reputaţia” nu se dobândeşte altfel decât stând capră, sau ar mai fi o variantă dar asta ţine de inteligenţă şi curaj. Cea mai de jos catalogare în ochii elitiştilor pasionaţi de tenis, este să fii sărac, modest, dar demn. Ultima sintagmă îi înebuneşte pe elitişti, credeţi-mă.

Nah că trebuia să mă descarc, dar să ştiţi că ceea ce m-a făcut să scriu postul ăsta nu este piţiponceala din tenisul itracarpatic, ci un alt lucru petrecut de această dată la Roland Garros. Priviţi cu atenţie fotografia ataşată! Acum înţelegeţi de ce vomit pe noua generaţie din tenisul mondial, românesc, stelar şi intergalactic? Pentru că ceea ce altă dată se numea tenis, şi era un sport al eleganţei, a ajuns la fel ca multe alte discipline sportive o cloacă în care cel care zbiară şi arată cu degetul, are cel mai mult de câştigat.

Personajul din fotografie, evident un răsfăţat al sorţii, crescut în ipocrizia parvenitului, este un tenisman ucrainean, Serghei Stakhovsky pe numele lui. Ce face individul? Fotografiază urma lăsată de o minge, sfidând orice element de fair-play. Pentru Stakhovsky arbitrul care a decis altfel „decât trebuia” nu e om, fiinţă supusă greşelii, este doar un tâmpit care îl fură pe el, Serghei Stakhovsky, cel mai mare jucător de tenis pe care l-a avut planeta.

Dacă era fotbalist şi se tăvălea pe jos sau îşi smulgea părul din cap îl înţelegeam, dar tocmai el elitistul se ia în gură cu arbitrul? Oare nu i-a spus nimeni că deciziile arbitrilor nu se discută, pentru că el arbitrul este suveran? Şi acum întrebarea care se pune este: oare a postat pe facebook fotografia care îl incriminează pe arbitru? Şi gata că mă enervez, mai spun doar atât: a mai dispărut un mit al eleganţei sportive.

sursa foto: treizecizero.ro

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în sport și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.