Aparţinător, sau jurnalist? Lecţie deschisă despre glume proaste şi frustrări

Ieri, adică duminică, 14 aprilie 2013, am fost la meciul de rugby dintre U Cluj şi CSM Bucureşti. Am scris deja despre ce s-a întâmplat în teren şi cum am avut senzaţia că sunt în excursie în Anglia, despre atmosferă, despre victorie etc.

893671_518728574851371_990766841_oSubiectul acestui post este altul şi nu îmi face deloc plăcere să scriu, dar trebuie, ca să lămurim nişte lucruri şi să punem un hotar între personalitate (a mea) şi frustrarea de a fi aparţinător (a celui despre care vorbesc/scriu). În tribune mă întâlnesc cu o persoană pentru care am avut, până ieri, respectul cuvenit, pentru ce a făcut de-a lungul vremii în presa locală, ca om s-a descalificat singur.

Aşteptam să înceapă meciul şi schimbam amabilităţi cu colegii de breaslă, jurnalişti, până să apară Dan Olteanu. Cu un rânjet ironic îmi întinde mâna şi mă întreabă: „Ce faci aparţinător de PR? Sau nu mai eşti aparţinător, ai scăpat?”. L-am salutat, am zâmbit la fel de ironic şi am rămas cu gândurile mele.

După meci am revenit la scurtul monolog şi m-am enervat cumplit. Pentru tine Dan Olteanu am căutat o definiţie a „aparţinătorului” şi sună cam aşa: „Aparţinător, este un termen ce se referă la cei care îi însoţesc pe bolnavi, rude, prieteni, reprezentanţi legali, în spital, atunci când au nevoie de tratament medical etc…”. Tot ţie Dan Olteanu îţi spun că nu însoţeam niciun bolnav, eram la meci cu prietena mea, pe care o cunoşti foarte bine.

Am mers la meci pentru că iubesc echipa de rugby U Cluj şi nu pentru că aş fi obligat să însoţesc pe cineva, bolnav sau muribund. Am fost împreună la meci şi vom merge împreună oriunde, pentru că aşa e normal, atunci când eşti implicat într-o relaţie. Din fericire e bine, sănătoasă şi nu suferă de nimic, sper să fie aşa cealaltă jumătate de viaţă a mea, să ne bucurăm împreună de existenţa noastră pământeană.

Dacă ar fi să dau o altă definiţie a termenului „aparţinător”, ţi-aş spune că pe mine nu mă finantează prietena mea, nu baga bani în blogul meu, sau în site-ul meu, dar e adevărat că mă susţine necondiţionat în tot ce fac (fără pretenţii financiare!!!!!). Dacă e să folosim termenul ăsta, „aparţinător”, poate te gândeşti încă o dată, dacă nu cumva tu sau alţii sunteţi „aparţinători”, dependenţi de banii cuiva.

Nu am absolut nimic cu tine, apreciez ceea ce ai făcut cândva, eşti un jurnalist mediu spre bun, dar om ai uitat să fii de când depinzi de alţii. Dacă rămâneai la acea mână ridicată în semn de salut era OK, dar ai ţinut tu să deschizi gura să încerci să fii spiritual, păcat, te-ai eliminat singur din joc.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în sport și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Aparţinător, sau jurnalist? Lecţie deschisă despre glume proaste şi frustrări

  1. haha, buna asta, patricele… 🙂

Comentariile sunt închise.