Postare cu Duh

Astăzi depăşesc sfera sportivă pentru a scrie despre o anomalie care nu poate duce decât la inevitabilul şi mult propovăduitul sfârşit al lumii. Din nou la Iaşi s-a întâmplat o nenorocire, oare vă sună cunoscut oraşul? Ultima ştire care zguduie din temelii Biserica şi pe slujitorii ei, este iniţiativa unui om de afaceri de a scoate pe piaţă un produs (SIFON, adică apă cu bule, ca să cităm conaţionalii de la sud de Carpaţi) pe care l-a „botezat” „Apă cu Duh”.

apa-cu-duhBlasfemie, strigă reprezentanţii bisericii! Cum să vinzi un banal sifon purtând o etichetă pe care apare termenul „Duh”. Ce vor crede oamenii, că este un sifon sfinţit? Şi dacă vor crede asta, unde se duc milioanele? Clar nu în conturile bisericii. Preoţimea este intrigată de numele ales, dar şi de apariţia Sfintei Cruci, pe etichetă.

Şi pentru că eu nu văd unde este blasfemia, mai ales că întreprinzătorul pozează într-un cetăţean evlavios, vă întreb pe voi, ce e mai degradant: să vinzi o sticlă de sifon, sau să te ţigăneşti pentru o bucată de pământ, de care Institutul Oncologic, tot din Iaşi, avea nevoie pentru amenajarea unei căi de acces a ambulanţelor, la secţia de urgenţe a spitalului.

Dacă aţi uitat povestea, o reiau. Acum o jumătate de an directorul Institutului din Iaşi a fost nevoit să scoată din contul instituţiei 26.000 de euro, pentru o alee de 119 metri pătraţi, pentru a amenaja calea de acces a ambulanţelor, către unitatea spitalicească. De donaţie nu se poate vorbi, doar şi biserica are nevoie de bani, ce dacă în ambulanţă un suflet se ridica la cer, pentru că nu exista o cale de acces către secţia Urgenţe.

Ăsta este doar unul dintre exemplele lăcomiei. Acum un an citeam, în Evenimentul Zilei, un reprotaj realizat la Biserica Colţea, din Bucureşti. Doi ziariştii au negociat cu părintele Sandi Mehedinţu, o tranzacţie cu alcool, respectiv „presarii” au obţinut acordul preotului să cumpere 300 de litri de vin, la un preţ bun (11 lei per sticlă a fost ultima strigare a reprezentantului bisericii). VEZI AICI reprotajul cu pricina.

Şi dacă tot am dat mai sus exemplul cu Institutul Oncologic din Iaşi, revin cu alte „afaceri imobiliare sfinţite” de oamenii lui Dumnezeu, că e plin internetul de astfel de îndeletniciri. VEZI AICI încă o mostră de iniţiativă antreprenorială, despre cum sunt înstrăinate, pe bani mulţi, pământurile moştenite de biserică.

În concluzie, un om cu frica lui Dumnezeu vinde în Iaşi sifon, iar preoţimea strigă „BLASFEMIE”. Să mă ierte Dumnezeu, dar a vinde sifon (fie el şi cu semnul Sfintei Cruci pe etichetă) versus pământuri, vin, lumânări, servicii bisericeşti etc, aş zice că ori eu trăiesc într-o altă lume, ori Biserica a devenit doar o fabrică de bani. E doar o părere, nu daţi cu piatra.

sursa foto: bzi.ro

 

 

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.