Serial de blog. Tentaţia care îţi va schimba viaţa (episodul 1)

Nici măcar nu am avut curajul să caut informaţii despre câte bloguri sunt în momentul ăsta pe piaţă ca să zic aşa, dar e clar că dacă şi pe mine m-a prins înseamnă că oricine este pasibil să devină blogger. Cred că am dat peste un blog pentru prima dată prin 2006, pe atunci faceam şi primii paşi în ale internetului.

blogBlogul este ca morfina. Atunci când nu poţi să spui cuiva ceva, sau când punctul tău de vedere nu e luat în seama de nimeni, apelezi la blog. Astăzi dacă dai o căutare pe google, orice cuvant ai tasta te duce către un blog. Cam aşa a început şi aventura mea. Mi l-am dorit, multă vreme mi-a fost interzis, iar acum dacă nu mi-ar fi drag l-aş şterge automat.

Am pornit blogul ăsta la sfârşitul lunii august 2012 şi deja am senzaţia că e prea mult, prin urmare tot ce voi scrie despre bloguri şi bloggerit este doar o opinie personală. Pe bloguri găseşti de toate, de la reţete culinare până la poziţiile cele mai puţin dureroase pentru depusul ouălor de către broaştele ţestoase.

În momentul în care îl lansezi în aer, adică pe net, inevitabil devii un fel de persoană publică, doar de aia ai creat blogul ca lumea să te citească, să-ţi creezi o reţea foarte disciplinată de cititori. Toată lumea citeşte bloguri şi toată lumea scrie câte ceva pe blog.

Unii se amuză citind despre cocalaru’ care urinează în WC-ul ecologic de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca şi vorbeşte la IPhone, în acelaşi timp. Istoria împletiturilor atârnate pe TV-u atrage nu doar like-uri ci şi expresii admirative: „wow, vezi … deştept beiet, uite cum toată lumea discută pe tema asta. No aşa trebuie să arate un blog…”.

Este prin urmare un mod de viaţă, ceva care ar trebui să te facă mai puternic, mai citit, mai … Există însă şi foarte multe pericole atunci când te arunci cu capul înainte şi devii blogger. Voi vorbi şi despre acestea într-un episod viitor. Nu vreau să o lungesc inutil, dar e musai să ştiţi că odată intrat în lumea asta trebuie să fiţi pregătiţi să deveniţi looseri care habar nu au ce e ăla blog, mereu comparaţi cu cei care ştiu cum stă treaba cu blogul.

Despre aştia din urmă şi clanul lor de cititori voi vorbi deasemenea într-un capitol dedicat. În concluzie pornim la drum cu cele mai bune intenţii, dar ce experienţe trăim ulterior, ne schimbă radical, dacă nu pe noi, pe cei din preajmă cu siguranţă. Blogul poate să-ţi aducă nu doar notorietate şi şi multă, dar multă singurătate.

Unii privesc activitatea asta ca pe o joacă şi aşa ar trebui să fie, din punctul meu de vedere, alţii vor neapărat să facă un business. De la ăştia vine pericolul cel mai mare, din cauza lor tu bloggerule distrat vei fi mereu comparat şi niciodată suficient de bun să egalezi performanţele maeştrilor, dar şi despre asta am pregătit un capitol. Ei? Sunteţi curioşi ce se întâmplă mai departe? Zic să vă mai gândiţi de două ori. Revin cu episodul 2 …

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.