Şumudică, răbdare mică

S-a dus pe … Someş înjos încă un „antrenor”, doar că de data asta cred că folosesc ghilimelele aflându-mă într-o oarecare eroare. Marius Şumudică a anunţat că renunţă să mai antreneze U Cluj şi nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva cu mic cu mare trebuie musai să mergem la biserică să plătim ceva acatiste sau cum s-or fi numind lucrurile alea când popii se roagă pentru binele nu ştiu cui.

Şumi a plecat, sau cel puţin aşa a anunţat şi asta mă pune rău pe gânduri. Cândva galeria celor de la Petrolul scanda – „Şumudică are p… mică”, acum cred că titlul articolului, care nu-mi aparţine, are o conotaţie mult mai reală. Revin şi spun că Şumudică ar putea fi un antrenor bun, dar are o gură atât de spurcată şi răbdarea atât de mică …

A plecat înainte să apucăm noi să scriem despre tot ce ar fi putut el să ne transmită. Nu-l regret, dar mă simt ca o fată de pe Turzii, e ca atunci când vine unu şi-ţi promite luna de pe cer, dar de fapt s-a simţit bine, a trăit şi a simţit pe viu ce înseamnă să fii antrenorul Universităţii, apoi pleacă, nu aşa fac „traseiştii”?

Şumudică face tot posibilul să devină „traseist”, nu are răbdare, iar dacă cineva investeşte răbdare în el, face tot posibilul să arate că nu poate pregăti o echipă mai mult de câteva etape. Cam ca Andone şi alţii, un fel de „antrenori” de un retur, maxim. Am zis…

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în sport și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.