Ceai de musculiţe şi praf în ceaşcă, specialitatea casei pe Eroilor 11

Municipiul Cluj-Napoca este unul dintre oraşele frumoase ale ţării noastre, încărcat de istorie, multiculturalism, personaje publice acuzate de luare şi dare de mită, delapidatori, infractori care se plimbă liberi pe străzile burgului şi evident comercianţi care s-ar da peste cap numai să NU fie mulţumit clientul şi să NU revină în local.

Strada Eroilor din inima municipiului de cinci stele este înţesată de terase, crâşme cu pretenţii de local de fiţe, pizzerii, restaurante şi tot tacâmul. Una dintre aceste locaţii este la numărul 11, sper să nu greşesc adresa, între un fastfood (Kiosk cred că se numeşte) şi un birou notarial sau ceva casa de recuperări de creanţe.

O cârciumioară că nu-i pot spune altfel, unde în teorie poţi servi de toate. Intru eu şi mă aşez la una dintre mesele minuscule. Interiorul nu e respingător dar servirea, veţi vedea în cele ce urmează, te alungă din local. Primesc meniul după vreo 10 minute şi mă decid să beau un ceai alb. Fac comanda dar mi se spune că nu au decât ceai de fructe. Bun şi ăla.

După alte 10 minute vine duduiţa cu ceainicul, iar eu fac ultimele preparative să degust licoarea. Ridic ceainicul de pe ceaşcă şi mă crucesc. Pe fundul ceştii praful e de o jumătate de deget si, surpriza cea mai mare, câteva musculiţe zac uscate, numai bune de pus în insectar.

Mă ridic şi mă îndrept ostentativ spre duduiţa care m-a servit. Îi arăt ceaşca, cu praf cu tot şi fostele insecte devenite în timp „victime” din cauză că muşterii nu mai băuseră ceai demult. Fata zâmbeşte tâmp, se duce după bar şi vine cu o altă ceşcuţă, de aia mică de Lavazza, ştiţi că şi ceştile de Lavazza sunt de trei tipuri, mari, medii şi mici, a mea era cea mai mică. Fata îmi spune că nu au alte ceşti spălate aşa că o accept.

În timp ce-mi savurez ceaiul de fructe încerc să mă conectez la net, pe uşa crâşmei scrie mare: „Wieless gratis”. Evident nu există aşa ceva şi încă o explicaţie stângace – „încă nu i-am dat drumul”. În consecinţă m-am ridicat, am lăsat banii pe masă şi am ieşit cu un gust amar. Mă aşteptam ca în centrul Clujului să găsesc altceva.

Crâşma despre care am scris o vedeţi în fotografia ataşată, e drept că era cam ceaţă, dar cu siguranţă o veţi recunoaşte uşor şi nu vă recomand să îi treceţi pragul.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ceai de musculiţe şi praf în ceaşcă, specialitatea casei pe Eroilor 11

  1. Este fosta locatie Tramva .. e foarte naspa cum e acum iar da, serviea lasa de dorit .. rau

  2. irinamancas zice:

    nu trebuia sa accepti nimic si mai ales sa platesti!

Comentariile sunt închise.