Nu-i mai satură Dumnezeu

Nu mai înţeleg nimic din ce îşi propune biserica şi preoţii contemporani nouă. Zilele trecute am urmărit o ştire la ProTV şi instantaneu mi s-a urcat sângele în cap. Pe scurt ştirea suna cam aşa – nu ştiu ce biserică din Iaşi a refuzat să pună la dispoziţia Spitalului de oncologie o palmă de pământ, să le fie mai uşor ambulanţelor să ajungă la unitatea de primire a urgenţelor.

Popa nu a vrut şi pace. A negociat, s-a ţigănit şi până la urmă a obţinut 26.000 de euro de la conducerea sipatlului, în schimbul palmei de pământ. Să-mi stea inima-n loc. Mi-am amintit de o întâmplare petrecută în urmă cu mulţi ani, când un puştan teribilist se distra obstrucţionând trecerea unei ambulanţe care avea în funcţiune atât semnalele acustice cât şi pe cele luminoase.

Amicul meu s-a enervat, i-a luat urma puştiului, i-a blocat calea, apoi l-a luat la palme şi i-a spus: „putea să fie măta în ambulanţa aia, băi puţoiule”. Puştiul nu a reacţionat, şi-a încasat scatoalcele şi gata. Acum vin eu şi zic: „băi popo, putea să fie mama ta sau copilul tău într-una dintre ambulanţele care nu putea să ajungă la urgenţe. 26.000 de euro valorează viaţa celor dragi ţie?”

La Sibiu altă anomalie. Asta e o ştire pe care am dat-o noi pe Transilvania L!VE. Dacă vrei să obţii permisul auto e musai să cotizezi la Mitropolie. În cazul de faţă biserica percepe cinci lei de la fiecare candidat la examenul pentru obţinerea carnetului de şofer. Şi nu de ieri de azi, ci tocmai din 2008. Unul dintre păgubiţi s-a adresat poliţiei şi ce credeţi că a păţit? A doua zi, dis de dimineaţă a fost săltat de mascaţi şi dus la DNA pentru audieri.

În situaţia de faţă s-a ajuns foarte simplu după ce Prefectura şi Arhiepiscopia Ortodoxă au încheiat un contract în baza căruia Serviciul Public de Permise şi Inmatriculări Vehicule foloseşte spaţiul fără să plătească nicio chirie Mitropoliei, iar proprietarul clădirii percepe o taxă fiecărei persoane examinate.

Mai pe româneşte furtul nu e furt, e doar încă o chichiţă prin care oamenii lui Dumnezeu au găsit modalităţi de venituri alternative, altfel de unde opulenţa din ţoalele bisericeşti încrustate cu cristale swarovski, de unde atâta aur pe pereţi, sfetnice, cărţi sfinte şi toiage. Aştia sunt oamenii care ar trebui să propovăduiască modestia, smerenia, milostenia, şi pocăinţa? Mă duc să vomit.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.