Finalul trist al unui mare campion

Cea mai cumplită decizie pentru un sportiv, fie el amator sau profesionist, este aceea de a se retrage din competiţii. Momentul este cu atât mai dureros când vine după 15 ani în care ai performat la cel mai înalt nivel, aşa cum este şi cazul lui Claudiu Niculescu.

Trebuie să recunosc că nu am fost dintotdeauna fanul lui, dar din momentul în care a marcat primul gol pentru U Cluj, în chiar prima etapă din sezonul 2010-2011, împotriva Stelei, m-a convins că pentru el nu există trecut ci doar prezent. Au urmat alte goluri în poarta lui Dinamo şi din acel moment Clau-gol şi-a lăsat amprenta, definitiv, în inima mea.

Astăzi, cel alintat „lunetistul” şi-a anunţat retragerea din cariera de fotbalist. Un final trist pentru un mare campion. Un final trist forţat de persoane care nu l-au mai vrut la echipă, care l-au împiedicat să facă ceea ce ştie el cel mai bine, să joace fotbal, un final trist provocat de oameni care i-au furat lui Calu-gol bucuria vieţii.

În ultimele luni Claudiu Niculescu a tras la antrenamente ca un adolescent, şi-a dorit să revină pe dreptunghiul verde, să ne ofere acele momente de magie pentru care l-am apreciat şi pentru care l-am aplaudat în aceşti ultimi doi ani, de când a ales să îmbrace tricoul alb-negru al Universităţii Cluj.

A muncit degeaba, au fost unele persoane acolo la club, care nu l-au suportat şi pace. Îmi amintesc cum a venit Ana Maria Prodan la Transilvania L!VE, într-o emisiune moderată de Dan Brie şi în care eram şi eu invitat. Doamna Prodan-Regecampf nu s-a ferit să-l anunţe în direct că nu mai are ce să caute în echipă. Sigur că i s-a oferit un post administrativ, dar nu cred că vreo secundă doamna Prodan-Regecampf s-a întrebat ce simte Claudiu.

Îmi mai amintesc de un moment asemănător, atunci când Marius Lăcătuş, în opinia mea unul dintre cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut România vreodată, a fost „uns” preşedinte la Steaua, echipă a cărui simbol este. A rezistat Lăcă doar câteva săptămâni în lojă, la costum, apoi a coborât în iarbă, acolo unde îi este locul.

Aşa e şi cu Clau-gol. Nu-i poţi cere unui atacant pur-sânge să stea la lojă, cu un pahar de vin în mână, întreţinând o discuţie de complezenţă cu omologul său de la Glina sau mai ştiu eu de pe unde. Locul lui Clau este în iarbă, acolo se simte ca peştele în apă, nu are nicio emoţie, iar dreptunghiul verde nu mai are niciun secret pentru el.

Cariera lui de jucător s-a încheiat, dar trebuie să urmeaze cea de antrenor, asta şi-a dorit în ultima vreme, asta trebuie să facă. Baftă Calu, îţi mulţumim.

Carte de vizită

Nume: Niculescu Claudiu Iulian

Data naşterii: 23.06.1976

Locul naşterii: Slatina, judeţul Olt

Activitate: IELIF Craiova (1994-1995), Drobeta Turnu Sverein (1995-1996), Electroputere Craiova (1996-1998), Universitatea Craiova (1998-2001), Dinamo (2001-2010), U Cluj (2010-2012). A mai jucal la Genoa (Italia), MSV Duisburg (Germania) şi Omonia Nicosia (Cipru).

Performanţe: Campion al României cu Dinamo (2002, 2004, 2007), câştigător al Cupei României cu Dinamo (2003, 2004, 2005), câştigător al Super cupei României cu Dinamo (2005), golgheter al Ligii I (2005, 2007). Are 8 prezenţe în echipa naţională de fotbal a României. În liga I a adunat 326 de meciuri şi a marcat 156 de goluri.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în sport și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.