Concurs: Aventurile unei ardelence

Am promis că voi publica istorisirile voastre care au legătură cu Ardealul, iar la final de concurs, adică luni, unul dintre voi va intra în posesia brelocului personalizat, îl vedeţi ataşat în acest post. Nu mă lungesc şi vă las pe voi să savuraţi povestioara Biancăi, mie mi-a plăcut. Dacă va place şi vouă daţi like, merită. Aştept în continuare şi alte poveşti.

Iată ce spune Bianca: Îţi istorisesc o poveste personală, din urmă cu două săptămâni, când mă întorceam de la Bucureşti, pe Transfăgărăşan, la noi în ţară. Şi, după ce mă sfădisem cu taximetrişti care luau clienţi după criteriul „care oferă mai mult”, după ce mă înjurase un nene dintr-o dubă pentru că treceam pe zebră şi pe verde la pietoni (o zis că-şi bagă-ntrumentu în tătă famelia mea), după ce am văzut uriaşul pietonal din Lipscani unde muşteriii bărbaţi beau Ursus la halbă bocsiţi pe unghiuţe cu lac şi alte multe minunăţii ale Capitalei, am trecut prin tunelul ăla de la Bâlea care leagă Transilvania de … restul României.

M-am amuzat că partea noastră (poate n-am fost atentă la cealaltă intrare), ieşirea din Tunel, aşadar, avea un zăvor mare pe o poartă de metal care probabil iarna e închisă. Oricum, am avut o fantezie compensatorie cu acea poartă imensă închisă cu lacăt şi în care noi am oferi vize de trecere doar celor „care oferă mai mult”.

Şi după ce-am înjurat tot drumul până acolo pe mitici şi fiţele lor, am oprit la Bâlea ca ardeleni cinstiţi ce ne aflam, am cumpărat de la un baci inimos un caş de oaie afumat, nişte firişoare de cârnaţi de vită subţiri şi aromaţi şi o pită călduţă şi le-am înfulecat cu poftă de flămânzi la botul calului într-o parcare, scoborând spre Sibiu, mândri de civilitatea noastrăsmile))).

Iar cât vedeam cu ochii, în zare, în rânduri întunecate de munţi şi păduri şi iar munţi, era ţara noastră, „other country” vorba unui clasic în viaţă. Şi nu cred că mi-a tihnit mai bine altă masăsmile.

Vă reamintesc că asta este doar prima parte a concursului. Săptămâna viitoare continuăm, mai avem un  breloc de oferit. Baftă.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.