Macarele, felxuri, copii, emoţii şi o turmă de părinţi

Am fost la deschiderea anului şcolar, la o unitate de învăţământ „de fiţe”, George Coşbuc, o şcoală unde dacă vrei să-ţi dai odrasla trebuie musai să ai nişte pile şi, categoric să fii piţipoancă. Dacă nu eşti piţipoancă atunci e imperios necesar să ai apucături din specia amintită.

Adunarea s-a dat ca de obicei în România, la ora 8.30, dar evident ceremonialul de deschidere a anului şcolar nu începe, tot ca în România, decât undeva în jur de 9 jumate. Deasupra curţii nişte muncitori zeloşi taie cu flexul o bucată de fier beton, aşa că iniţiativa announcer-ului de a declara deschise ceremoniile nu au cum să ajungă la timpanele participanţilor.

Băiatul cu flexul, fără prea multă şcoală cred, se prinde că jos, în curtea şcolii toată marea aia de oameni nu s-a adunat degeaba şi se opreşte din activitate, deşi cred că şi-a riscat job-ul. Announcer-ul face o scurtă introducere după care vine partea de anduranţă. Rând pe rând i-au cuvântul diverse cadre didactice.

Nu pot să nu remarc următoarele: „…să le spunem bun venit în clasa-ntâia”, sau „doamna profesoară ne va vorbi despre …”. Aş mai avea câteva exemple dar nu sunt eu profesor universitar să mă leg de lucruri mărunte. După cuvântări poate puţin cam lungi, acelaşi announcer începe să invite în mijlocul curţii copiii din clasele pregătitoare, respectiv clasele I (întâi pentru domnii profesori de la Coşbuc).

Ei şi acum începe distracţia. I-am văzut pe cei mici defilând la focile la circ, doar că, spre deosebire de vieţuitoarele acvatice, aştia mici nu se opreau să primească un peşte drept recompensă pentru prestaţia lor. Ei în nevinovăţia lor şi copleşiţi de emoţii, executau ce le cereau profesorii, după care o luau frumos către clase, moment în care mamele piţipoancele îşi intră în rol.

Ca la un semn o cireadă de părinţi, de origini feminine, o iau la sănătoasa pe urmele odraslelor, să nu rateze cumva un cadru, o poză ceva, din drumul lor spre clasă. Announcer-ul îi roagă, aproape îi imploră să nu mai ocupe curtea şi să nu intre cu cei mici în clase, dar vezi să nu. Bovina tot bovină, dă cu cornul, dă din coate, calcă peste sandalele cele noi ale vecinei, doar doar o fi prima care intră în clasă alături de copilul ei.

La un moment dat, o doamnă s-a aşezat în fund pe o bordură, ca să nu încurce şi mai m ult lumea care se foia de colo-colo. Atât i-a trebuit unei alte zeloase mame, care nu a ezitat să se avânte în faţa doamnei cu bun simţ şi să-şi lipească efectiv părţile dorsale (a se îneţege fesele) de faţa celei care aştepta cumite să se termine procesiunea.

Cam atât am prins eu din deschiderea anului şcolar, mă grăbeam să dau examen pentru permis, partea de sală. Nu am să vă zic rezultatul examinării mele, dar cine ştie poate ne vedem în trafic :)).

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.