Ucideţi profesorii, nu mai avem nevoie de ei!

Elevul român este o entitate bipedă fără nicio legătură cu şcoala, instituţie pe care o frecventează doar pentru a-şi etala maşinile de lux şi ţoalele de sute de euro, cumpărate oricum din pieţe de gen Oser.

Şcoala nu mai are nicio valoare, dovadă sunt rezultatele din ultimii ani de la bacalaureat, cel puţin în sesiunea de toamnă, de anul ăsta, când mai puţin de un sfert de aşa-zişi elevi, absolvenţi de liceu, au trecut examenul de maturitate.

Îmi amintesc că pe vremuri, în vacanţele de vară, între două partide de pescuit pe malul Şieului, citeam cărţile de Limba Română ale Danei, soră-mea, mai mare decât mine cu doi ani. Ce „Amintiri din copilărie”, ce „Fefeleaga”, ce „Leoaică tânără iubirea” etc. Acum clasicii noştri sunt înlocuiţi de posturi pe facebook, bloguri şi tweeter.

Ministresa educaţiei, Ecaterina Andronescu pe numele ei, a găsit modalitatea de a-i atrage pe copii la şcoală. Nu mai avem nevoie de manualele grele, scorojite, cu colţuri îndoite de cei care le-au citit, acum e vremea pentru e-book. Domnia sa crede cu tărie că înlocuirea manualelor cu e-book-uri ar uşura munca profesorilor şi a elevilor deopotrivă.

Evident nu sunt bani pentru aşa ceva, dar abramburica are şi soluţii, fondurile europene. :)), nu am cum să nu mă amuz în condiţiile în care România e pe unul dintre ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte atragerea de astfel de fonduri, dar Androneasca vrea revoluţie … în şcoli.

La fel de evident cei mai interesaţi de idee sunt elevii, dacă le mai putem spune aşa. Pentru ei jucăriile astea nu mai au secrete de la vârste fragede, vârste la care noi aşteptam ziua de sâmbătă să se difuzeze Popeye marinarul, Mihaela sau Tom şi Jerry.

Dacă proiectul ar fi pus în practică la nivel naţional ministerul educaţiei ar trebui să cheltuiască aproape un miliard de lei, în condiţiile în care sunt întregistraţi peste trei milioane de elevi, iar un e-book nu ar costa mai mult de 300 de euro. Ideea nu e noua, Funeriu a încercat şi el ceva similar, noroc că nu i-a reuşit.

Profesorii noştri pleacă în spanii şi italii să culeagă struguri, să înalţe case şi să şteargă la fund bătrâni fără ajutor. Dacă aleg să rămână aici sunt umiliţi de elevi care sar la bataie, fac glume proaste pe seama lor şi apoi îşi postează „realizarea” pe youtube.

În ţara noastră, „Românica”, ei dascălii sunt doar nişte reziduri uşor de înlocuit cu e-book-uri, wikipedia, google. Din banii câştigaţi la catedră profesorii români abia dacă pot să trăiască, pe când în vest … dai cu hârtia igienică, dar îţi permiţi şi un săpun aromat să uiţi de umilinţă.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.