Am revenit, cei care mi-au spart contul vor plăti

Vă salut pe toţi şi îmi cer scuze, celor care şi-au făcut un obicei din a-mi citi blogul, pentru absenţa din ultimele zile. A fost fără voia mea. Cineva şi-a făcut un alt obicei din a-mi sparge contul de yahoo, facebook şi inevitabil, mai nou, blogul. În ciuda tuturor mizeriilor pe care le-au încercat, cei care şi-au propus să mă discrediteze nu au reuşit, iar mesajul meu pentru aceştia este unul simplu – „veţi plăti!”.

Pe la începutul săptămânii postam un articol despre prostie, unii dintre voi aţi apucat să-l citiţi, cei mai mulţi nu, pentru că între timp nu am mai avut acces la blog şi articolul a fost şters. Cei care aţi trecut sau veţi trece prin asta nu trebuie să vă impacientaţi, procedaţi la fel ca mine, simplu şi corect. Am mers la poliţie, am depus o plângere, oamenii şi-au făcut treaba şi în doar câteva minute au obţinut primele două ip-uri de pe care s-a intrat în contul meu.

Procedura e una simplă. Odată depusă plângerea, aceasta ajunge pe masa unui procuror şi din acel moment … cel, sau cea care a crezut că se distrează făcând mizerii devine din cetăţean necunoscut într-un potenţial infractor. Eu am încredere în cei de la crimă organizată şi la momentul potrivit chiar voi face public numele celor, sau celui, care a făcut toate astea.

Am să vă povestesc şi ce s-a întâmplat. Pe la începutul săptămânii am ieşit liniştit de pe mail, facebook şi de pe blog şi mă duc şi mai liniştit spre casă. Până aici nimic anormal. După vreo oră de când eram deja în faţa televizorului, primesc primul sms – „vezi că ai scăpat o conversaţie pe facebook”.

Dau să intru dar … sunt anunţat că nu mai am acces la cont din cauză că parola mea a fost schimbată în urmă cu vreo două ore. Îmi sun prietenul şi întreb ce vede pe facebook. Mă lămureşte, mai fac nişte cercetări, defect profesional, şi încerc să mă liniştesc. Evident, între timp telefoanele sună fără încetare.

A doua zi la serviciu sunt abordat de colegi, unii oripilaţi, alţii cu chef de glume. Am decis să mă concentrez asupra muncii şi să nu iau în seamă răutaţile. De fapt am decis să-i las pe poliţişti să-şi facă treaba fără ca eu să mai încerc inutil să şterg conversaţia postată pe facebook, până la urmă una normală, între doi oameni normali.

Azi am reuşit să-mi recuperez contul de e-mail şi blogul. Pentru început e bine şi atât, contul de facebook e în continuare compromis, dar îl vom recupera şi pe acela. Cei care aţi trăit experienţe asemănătoare daţi mai departe acest post prietenilor voştri. Mesajul e unul cât se poate de clar – „nu te poţi ascunde”, iar cei de la poliţie chiar ştiu să obţină datele necesare pornirii anchetei, cel puţin în cazul meu aşa s-a întâmplat.

Acum aştept doar telefonul să fiu chemat pentru a-mi privi în ochi răufăcătorul. Apropos, legea e cumplită, iar puşcăriile oricât ar fi de pline sunt totuşi suficient de încăpătoare pentru toţi nemernicii din lume.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.