Carlos Buschini, vrăjitor pe şase corzi

În sfârşit a trecut şi săptămâna asta şi mai ales ziua care părea să nu ducă nicăieri. Mi-am amintit de concertul pe care l-am văzut ieri seară, Juan Carlos Caceres şi Tango Negro, avanpremieră la Transilvania Jazz Festival. Nu sunt eu cel mai umblat pe la astfel de manisfestări, dar ce am auzit din instrumetele celor trei, Juan Carlos Caceres (pian şi voce), Carlos Buschini (bass) şi Marcelo Russillo (percuţie) a meritat toţi banii.

Din sală lucrurile nu se văd mult mai diferit decât atunci când eşti pe scenă, poate şi pentru că ascultându-i mi-am amintit cum era acolo în lumina reflectoarelor când şi eu cântam în diverse trupe. De la început mi-a captat toată atenţia evoluţia lui Buschini, care a les să performeze pe un bass cu şase corzi. Sunt mulţi băieţi care nu ştiu ce să facă pe patru corzi (patru corzi are o chitară bass, în mod obişnuit – mi, la, re sol, asta e aşa pentru cunoscători).

Şi eu m-am întrebat adeseori de ce să îţi faci un bass la comandă cu şase corzi. Carlos Buschini ne-a arătat de ce sunt importante şi celelalte două corzi, considerate poate de unii, ca mine în tinereţe, în plus. Discret şi totuşi bine definite, temele muzicale se conturau pe griff-ul chitării lui. Colaborarea impecabilă cu percuţionistul Russillo dădea senzaţia de complet evoluţiei lui Caceres.

Atmosfera creată de cei trei te duce usor cu gândul la petrecerile anilor 60-70, nimic ţipător. Sub degetele lui Caceres, clapele făceau minuni, iar notele ieşite din corzile mângâiate de Buschini îţi provoacă un stol de fluturi în stomac. Din când în când câte un break al lui Russillo te trezeşte din visare şi te readuce în sala de concerte.

Nici mi-am dat seama cum a trecut timpul, m-am lăsat dus de ritmul bass-ului, fermecat de vocea lui Caceres şi de ruperile de ritm ale tobelor lui Russillo. Fără decibeli în plus, fără încercări comerciale de a face atmosferă, cei trei muzicieni au dat un spectacol pe cinste. Cei care i-au ratat ieri seară e musai să pună mâna pe un bilet la următoarea reprezentaţie.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în muzica și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.