Ce gafă era să fac la nunta Elenei Băsescu

Nu am fost invitat la nunta Elenei Băsecu, doar am văzut la știri cum s-au derulat evenimentele. Și am remarcat niște indivizi plictisiți de viața pe care o duc, dar și din cauză că în mintea lor s-a stabilizat ideea că ”cineva trebuie să ne dea ceva, nu contează ce, dar e musai să ne dea”. Nu contează dacă cineva le-a și luat ceva, a se înțelege cu japca. Nu contează că nu fac nimic să le fie mai bine și așteaptă doar ajutor de la stat. Acești indivizi și indivde s-au gândit că dă bine să iasă în stradă, să huiduie și să ceară demisia lui Traian Băsescu, tocmai în ziua în care fiica cea mică a lui Băse se mărita.


”Niște țărani nenorociți”, mi-am zis în gând. Apoi, ca și cum aș fi spus o prostie mi-am dus mâna la gură. Mi-am amintit de bunicul meu, Augustin, țăran autentic, veteran de război, obișnuit să se trezească în fiecare zi de la 5 dimineața, să hrănească animalele, să le pună apă să bea, să se bărbierească înainte să meargă la serviciu, apropos nu era vreun șef comunist, ci un om simplu ce muncea la CFR. Bunicul meu, țăranul autentic, nu a așteptat niciodată să i se dea ceva, orice numai să i se dea. El nu știa de subvenții așa că își vedea liniștit de treabă, ieșea la câmp, prășea, cosea, căpălea etc.

Bunicul meu, țăranul autentic, era mereu gata să te poftească la masă, să dea o fugă până în capătul livezii, să aducă din grădină roșii, castraveți și ardei proaspeți, numai să te simți tu oaspete cât mai bine. Literatura românească ne-a adus în fața ochilor o serie de țărani autentici de care eu, elevul, am prins drag, Ilie Moromete, Mara etc.

Acum înțelegeți de ce mi-am dus mâna la gură? Pentru că era să ridic la rang de om, fie el și țăran autentic, o șleahtă de obosiți, de profesie protestatari, care și în ziua nunții fetei s-au găsit să iasă în strada, poate poate or primi un cozonac, o sticlă de țuică, ceva orice numai să li se dea. Ăia nu sunt țărani cum le-am zis eu în gândul meu, aia sunt niște indivizi prin prisma cărora ne catalogheaza și italianu și francezu și în general omul care trăiește într-o țară civilizată.

Ăia care se plictisesc în casa lor, apropos, ați primit casa de la stat nu că vă trageți dintr-o familie cu sânge albastru miticilor, dar voi sunteți imaginea României în occident. Mai suntem alăturați violatorilor, a hoților și a spărgătorilor, dar peste toate suntem națiunea care ieșim în stradă, în țara noastră, pentru că trebuie să ni se dea ceva, orice numai să ni se dea.

Dacă nu primim nimic urlăm din toți rărunchii – ”demisia, huooo, demisia, huooooooo”. Suntem români în România. Unii au uitat ce înseamnă bun simț, pentru ei doar cerșeala mai contează, ciupeala, mărgica pe care ar putea să o primească. Mă duc să vomit și revin imediat.

Aici în Ardeal am învățat că atunci când vecinul tău are ceva de sărbătorit, cum ar fi nunta fetei, nu intri peste el în casă, să-i amintești că îți datorează o sută. Nu ești invitat la nuntă? Nu-i bai, mâine sau poimâine te vezi cu vecinul Ghiță și-i spui cum stă treaba, dar nu-i dai în cap, nu în ziua nunții fiicei lui, nu încercând să obții mai mult decât suta cu care ți-e dator.

Era să spurc memoria unor țărani autentici din cauza unor indivizi fără Dumnezeu, fără caracter și fără bun simț, obișnuiți așa pentru că acolo, la București, dacă nu cerșești, dacă nu negociezi, nu ești om normal. Țaranii s-ar fi simțit jigniți dacă numeam acea șleahtă de milogi ”țărani”. Mă ridic în fața țăranului autentic, ăla care nu știe de cerșeală, ăla care se trezește la cinci ca să termine treburile de prin ogradă, înainte să meargă la lucru. Sărut mâna bunicule pentru că m-ai învățat să fiu om.

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.