Copiii lor, sclavii lor

Ceea ce am să vă povestec în continuare sfidează orice regulă elementară de bun simţ. Pe vremea când lucram într-o instituţie de stat, am asistat neputincios la o bătaie părintească încasată de o fetiţă care nu cred că avea mai mult de cinci ani. Se întâmpla pe holurile instituţiei la un casting pentru „Mamaia Copiilor”. Fetiţa avea emoţii şi vocea îi tremura. „Mama” ei, transformată peste noapte în impresar şi manager artistic a avut o criză de nervi văzând cum odrasla ei, potenţial artistă, nu mai poate interpreta cântecelul aşa cum, cel mai probabil, o îndrumase profu’ de muzică.

Prin urmare fetiţa şi-a încasat docilă palmele de la „mamă”, şi-a înghiţit lacrimile, a intrat în sala de concerte a instituţiei şi cam atât, nu mai ştiu nimic de ea şi nici nu am văzut-o vreodată pe micile ecrane. Cel mai probabil iniţiativa „mamei” de a-şi transofra fetiţa într-o divă a eşuat.

Nu mi-aş fi amintit de acest episod dacă nu vedeam pe un site de ştiri locale o fotografie cu un băieţel care cică protesta împotriva revenirii lui Traian Băsescu la Cotroceni. Sigur, băieţelul despre care am aflat că are opt ani, nu părea să fi fost bătut de părinţi pentru a protesta „democratic” în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca. Puştiul nu părea implicat în manifestaţie, doar sufla apatic într-o trompetă făcută cadou de „mama” lui, sunt convins că nici nu ştia de fapt de ce este în stradă şi nu în parc cu prietenii lui la un fotbal.

Poate că presupusa „mamă” nu avea cu cine să-şi lase copilul acasă, normal Băsescu e de vină că nu ne permitem o bonă, aşa că hai cu mic cu mare la manifestare. Uluitor mi s-a părut însă, declaraţia celei ce îşi spune „mamă”, citez: E absolut normal să îmi aduc copilul la protest. Învăţăm să fim cetăţeni şi suntem cetăţeni cu drepturi din clipa în care ne-am născut. Are drepturi. Prin mine, eu hotărăsc ce e bine pentru el și deocamdată ce e bine pentru el e bine pentru mine și pentru mine ar fi bine dacă ar pica Băsescu, a spus “mama” protestatar de profesie, pentru site-ului de ştiri locale.

Şi dacă „mama” e nemulţumită de salariul pe care îl încasează lunar ce face, îl trimite pe băiat să fure? Pentru că eu asta am înţeles, dacă ei îi e bine îi va fi şi copilului. Sau dacă vecinul de la ‘doi parchează pe locul ei, copilul e trimis să taie cauciucurile maşinii vecinului? Că dacă ei îi e bine şi lui ar trebui să-i fie înţeleg, dar băiatul oare ştie că Băsescu a fost ales preşedinte al României, poate chiar cu ajutorul votului „mamei”?

Anunțuri

Despre Patrice Podina

Daca eu vorbesc despre mine, vouă ce vă rămâne?
Acest articol a fost publicat în una, alta și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.